"Genocidul Sufletelor. Experimentul Piteşti - reeducarea prin tortură." - Film Documentar (Sorin Ilieşiu, Alin Mureşan).
Alexandr Soljenitîn

"Cea mai
cumplită barbarie
a lumii
contemporane"

Alexandr Soljenitîn

Experimentul Piteşti, sub lupa unui cercetător de 24 de ani


Experimentul Piteşti şi alte subiect legate de perioada comunistă au fost radiografiate ştiinţific în trei cărţi lansate, miercuri, de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România (IICCR), la Editura Polirom, evenimentul fiind găzduit de Institutul Cultural Român (ICR).

Cartea "Elite comuniste înainte de 1989" marchează volumul II al Anuarului IICCR, în timp ce lucrarea "Experienţe carcerale în perioada comunistă" începe o serie de cinci volume sub coordonarea cercetătorului Cosmin Budeacă.

"Este un proiect care însumează mai multe interviuri cu foşti deţinuţi politici din toată ţara, încercând să aducă în faţa cititorilor foarte multă suferinţă şi experienţe din trecutul comunist. Cartea poate fi o contribuţie la a nu uita şi a nu repeta ceea ce s-a întâmplat în comunism", şi-a pezentat lucrarea Cosmin Budeacă.

Cea de-a treia carte lansată de IICCR, "Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate", este socotită, din start, de către istorici ca generând un curent nou în cercetare, prin abordarea rece, ştiinţifică, factuală, spre deosebire de lucrările caracterizate printr-o latură emoţională.

"Această carte îşi propune să umple un gol care există în istoriografia referitoare la Experimentul Piteşti şi la tot ceea ce înseamnă tortura într-o prezentare mai seacă şi mai onestă decât până acum", a declarat, pentru ROMPRES, autorul lucrării, cercetătorul Alin Mureşan.

În vârstă de 24 de ani, de formaţie jurnalist, Mureşan îşi exprimă speranţa că a reuşit să atragă un cât mai larg spectru de cititori, fără însă a face concesii ţinutei ştiinţifice a cărţii.

"Am încercat să adopt un limbaj destul de uşor de citit, dar, totuşi, să vorbesc mult mai concis, într-un fel care ar putea atrage tinerii mai mult. Nu am făcut, totuşi, concesii la ţinuta ştiinţifică a cărţii, chiar dimpotrivă. Am consultat surse care nu au fost consultate până acum în legătură cu acest subiect", a explicat autorul.

Pe parcursul celor aproximativ 250 de pagini, cartea face o analiză a ceea ce a însemnat experimentul Piteşti, prin prisma lucrărilor care s-au scris până acum, dar mai ales prin mărturiile celor peste 50 de victime intervievate, care au trecut prin temuta închisoare comunistă.

După cei aproximativ doi ani de documentare, autorul lucrării evită să vorbească de dificultăţile realizării cărţii, dar menţionează, totuşi, că cercetarea a fost îngreunată de documentele falsificate sau ciuntite din arhivele pe care a reuşit să le consulte.

"Uşor nu pot spune că a fost, dar nu pot nici să insist asupra dificultăţilor pe care le-am întâmpinat în realizarea cărţii, dintr-o jenă faţă de foştii deţinuţi care au îndurat acea perioadă, ei au suferit. Am avut şi un acces parţial la documente, pentru că în cea mai mare parte ele sunt fie falsificate, fie mult prea parţiale. Nu ni se dă voie să ştim destul de mult şi nici să prezentăm ceea ce avem deja. Uitarea a ceea ce se întâmpla înainte este caracteristică societăţii noastre", a explicat Alin Mureşan.

Referitor la un presupus caracter răzbunător al acţiunilor de cercetare a crimelor comunismului, tânărul cercetător a replicat: "Nu există nicio atitudine vindicativă a acestor oameni şi nici a intelighenţiei. Teza aceasta este falsă şi este indusă chiar de cei care nu vor să se vorbească nimic despre asta. E vorba doar de a ne cunoaşte trecutul".

Legat de titlul lucrării, "Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate", Mureşan a exlicat că a preferat termenul de sinucidere asistată celui de crimă, tocmai pentru a nu induce ideea de culpă nemijlocită a celor care, supuşi experimentului Piteşti, şi-au umilit, bătut sau ucis colegii de carceră.

"Este o crimă la modul general, ceea ce s-a întâmplat acolo. Titlul se referă la cei care au fost manipulaţi pentru a se ucide între ei. Dar n-aş merge pe ideea aceasta a crimei, pentru că îi văd ca pe un tot unitar care ar justifica termenul de sinucidere", a spus Mureşan.

"Derulat" în perioada 1949-1952, la Penitenciarul Piteşti, aşa-numitul "experiment Piteşti" a avut drept scop declarat "reeducarea" deţinuţilor politici care se împotriveau regimului comunist, astfel încât aceştia să renunţe la convindgerile lor. În fapt, însă, deţinuţii erau bătuţi, torturaţi, umiliţi, supuşi la scene degradante, pentru ca în cele din urmă să fie determinaţi să se urască şi chiar să se ucidă între ei, potrivit unor lucrări care au abordat subiectul.

La lansarea celor trei volume au participat foşti deţinuţi politici, supravieţuitori ai carcerei comuniste, precum şi personalităţi care se remarcă prin discursul de condamnare a crimelor comunismului : poeta Ana Blandiana, istoricul Marius Oprea, preşedintele IICCR, jurnalistul Cristian Mititelu, directorul executiv al Alianţei Civice, Sorin Ilieşiu, directorul ICR, Horia Roman Patapievici etc.

"Pentru orice om normal, ţara asta ar fi avut alt destin, dacă nu intra în regimul comunist. Dacă am vedea acum, pe loc, un om care este ucis sau este rănit, ne-am revolta peste măsură, pentru că îl vedem aici. Aşa trebuie să fie atitudinea faţă de crimele comunismului. Numai aşa vom putea să obţinem reconcilierea pe care, la începutul anilor 90, Ion Iliescu o cerea dincolo de aceste orori şi peste capul victimelor. Cu siguranţă, această carte ne aduce cu un pas mai aproape de această atitudine, mai ales pentru cei care vor accepta să devină fiinţe morale", a declarat, pentru ROMPRES, H.R.Patapievici, referindu-se şi la lucrarea "Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate".

---

Claudiu Zamfir - 27 februarie 2008, Copyright © Rompres