"Genocidul Sufletelor. Experimentul Piteşti - reeducarea prin tortură." - Film Documentar (Sorin Ilieşiu, Alin Mureşan).
Alexandr Soljenitîn

"Cea mai
cumplită barbarie
a lumii
contemporane"

Alexandr Soljenitîn

Alin Mureşan: "Piteştiul este chintesenţa comunismului"


Tînărul cercetător Alin Mureşan, de la Secţia "Muzee-Memorie" a IICCR, a publicat zilele trecute, la Editura Polirom, o amplă monografie dedicată teribilului "experiment Piteşti".

De ce v-aţi ales ca temă privilegiată de cercetare tocmai "fenomenul Piteşti"? Cum aţi ajuns la aceasta?

Printr-o combinaţie de circumstanţe şi alegeri asumate. M-am apucat de acest subiect pe cînd eram student la Facultatea de Jurnalistică din Cluj-Napoca pentru că doream ca lucrarea mea de licenţă să trateze un subiect din cadrul rezistenţei ori represiunii din perioada comunistă. Doamna Ruxandra Cesereanu (profesoara mea de atunci şi, în acelasi timp, singura persoană din catedră de la care realmente am avut ce învăţa) mi-a propus o monografie pe tema "experimentului Piteşti" şi am acceptat imediat. Prin urmare, îi datorez acest impuls atît de necesar oricărui tînar la început de drum. Pe de altă parte, am îmbrăţişat subiectul înghiţind puţin în sec, pentru că ştiam ce mă aşteapta dată fiind duritatea sa. Ştiam însă că ar fi fost o pierdere de timp să scriu doar pentru comisia de licenţă (care de prea puţine ori citeşte şi apreciază lucrările), aşa încît de la început aveam în cap ideea de a o rescrie ulterior pentru a publica un volum despre Piteşti.

Există, desigur, o minoritate - nu numai de istorici - care ştie detaliile acestui episod crunt din istoria noastră (relativ) recentă. Altfel, pentru memoria majorităţii, "fenomenul Piteşti" a fost ceva teribil şi atît. De ce a fost TERIBIL ceea ce s-a întîmplat acolo şi, prin iradiere, şi in alte închisori ale represiunii comuniste?

Vă contrazic puţin. Din punctul meu de vedere, pentru memoria majorităţii "experimentul Piteşti" nu există. El a fost barbar şi inuman din mai multe motive, însă cred că două sînt elementele fundamentale care îi conferă această tristă faimă. În primul rînd, este vorba de violenţă inimaginabilă, fără limite, care a fost aplicată în cadrul său. Apoi, faptul ca Securitatea a regizat evenimentele în aşa fel încît deţinuţii politici să se tortureze reciproc, aparent fără implicarea administraţiei, pentru ca, ulterior, deţinuţii să se acuze între ei, să fie şantajabili prin implicarea lor în schingiuiri şi să păstreze tăcerea asupra a tot ceea ce s-a întîmplat. A existat o campanie de denigrare a victimelor foarte bine pusă la punct de catre Securitate, iar urmele se văd şi astăzi.

Cum aţi recompus adevărul despre "fenomenul Piteşti"? Aţi mers acolo, la locul în care a fost închisoarea? Aţi mers în arhive? Aţi "topit" în lucrarea dumneavoastră şi mărturiile care există în legatură cu acest - cu adevarat - îngrozitor "fenomen"?

Am îmbinat studierea lucrărilor deja apărute (fie ele memorialistice ori istorice) cu intervievarea victimelor şi munca cu documentele. Doar punînd cap la cap informaţiile din toate aceste surse ne putem apropia de adevărul asupra evenimentelor. Însă trebuie să spun că documentele referitoare la Piteşti reprezintă sursa cel mai puţin credibilă şi importantă în toată această economie, pentru că informaţiile sînt parţiale, în cel mai fericit caz; de cele mai multe ori, ele sînt complet false. Am vizitat şi ceea ce a mai ramas din închisoare, dar situaţia este deplorabilă: parte din penitenciar a fost darîmată, o alta, renovată… Vă vine sa credeţi că fosta închisoare Piteşti a fost privatizată? Că proprietarul construieşte blocuri pe acel teren şi există riscul să dărîme şi ultimele rămăşiţe? Vă puteţi imagina cum ar fi să se privatizeze Auschwitz-ul, de pildă?

Se poate spune ca "fenomenul Piteşti" a fost un accident nefericit al comunismului - cum pretind acum unii "revizionişti" convinşi de profunda umanitate a regimului comunist? Sau, dimpotrivă, unul dintre momentele de vîrf, cel mai neobişnuit în orice caz, ale unui "regim criminal şi nelegitim"?

Aş rîde de această idee daca subiectul n-ar fi atît de tragic. Piteştiul a fost o acţiune extraordinar de meticuloasă a regimului comunist, gîndită pînă în ultimul detaliu pentru a distruge orice urmă de opoziţie a tineretului şi pentru a compromite deţinuţii politici nu doar atunci, ci pe întreaga durată a vieţii lor. Cei care au ieşit din închisorile comuniste nu au fost lăsaţi să-şi vadă de treaba lor, ci au fost permanent şicanaţi: împiedicaţi să-şi completeze studiile, daţi afară din serviciu, chemaţi mereu la Securitate pentru a da declaraţii peste declaraţii (pentru ca, dupa 1989, sa fie acuzare de colaborare!). Sistemul comunist a fost odios de la început pînă la sfîrşit, iar "experimentul Piteşti" este expresia cea mai fidelă a naturii acestui regim. Piteştiul este chintesenţa comunismului. Unde este umanitatea în obligarea unor tineri să-şi înghită fecalele ori să-şi batjocorească credinţa, familia şi prietenii?

Ce aduce nou lucrarea dumneavoastră, care ar trebui să fie deja de cîteva zile pe piaţă?

Abordarea de tip monografic este principalul element de noutate, pentru că mi-a permis să intru în detalii mai mult decît au făcut-o alţi istorici. De asemenea, pînă acum, nimeni n-a mai vorbit cu victimele atît de mult cît am facut-o eu; or, ele ascund informaţii esenţiale şi inedite. Bineinţeles, există şi alte elemente de noutate, însă ele ţin de detalii şi vor fi sesizate doar de către cititorii profesionişti. Ceea ce cred că este esenţial la volumul meu este faptul că l-am scris într-un limbaj (şi chiar o formă) accesibil publicului larg. Intelectual, desigur, fiindcă nu toată lumea citeşte cărţi, dar larg.

Cîţi dintre oamenii care au avut de-a face, direct, cu "fenomenul Piteşti" mai trăiesc azi?

O cifră exactă nu vă pot da, evident, însă eu cunosc în acest moment în jur de 50 de supravieţuitori. Nu cred că cifra totală depaşeşte 100 de oameni, fiindcă aproape toţi au peste 80 de ani.

Întrevedeţi o creştere a atenţiei în viitorul imediat şi mediu a cercetătorilor şi a istoricilor în legătură cu acest subiect? Au mai rămas, din punctul dumneavoastră de vedere, multe de spus despre "fenomenul Piteşti"?

Mizez, în primul rînd, pe creşterea interesului publicului larg asupra Piteştiului. Cred că el este limitat, la ora actuală, doar de necunoaştere. Am început anul trecut munca la un film documentar despre "experiment" alături de domnul Sorin Ilieşiu, pentru a capta şi un alt gen de public. Sigur că au rămas lucruri nespuse despre Piteşti, iar subiectul este extrem de generos şi de spectaculos. Nu ştiu dacă vor apărea acum alte studii ori volume importante, dar mi-aş dori acest lucru.

---

Cristian Pătrăşconiu - 15 ianuarie 2008, Copyright © Cotidianul