"Genocidul Sufletelor. Experimentul Piteşti - reeducarea prin tortură." - Film Documentar (Sorin Ilieşiu, Alin Mureşan).
Alexandr Soljenitîn

"Cea mai
cumplită barbarie
a lumii
contemporane"

Alexandr Soljenitîn

Pacatul tineretii noastre


Avem noi, cei care eram copii in 1989, dreptul sa judecam oameni "mari", care nu au putut infrunta comunismul fara compromisuri?

Ati fost contemporani cu "Tezele din Iulie"? Sau macar cu Congresul al IX-lea al PCR? Daca nu, ca si mine, nu aveti nici un drept sa cintariti osanale precum cele adunate, pret de trei decenii, de Virgil Ierunca in "Antologia rusinii". Nu conteaza ca pe ele s-a cladit cultul lui Ceausescu. Nici ca, gratie lor, autorii si-au consolidat pozitia social-profesionala sau si-au asigurat bunastarea. Pentru "scribii rusinii", cum au fost ei numiti, virsta este un criteriu eliminatoriu atunci cind vrei sa deschizi gura si sa vorbesti despre "epoca de aur" pe care o cintau in poezii si reportaje. Nestiutoarele mele vorbe fata in fata cu marturia unui personaj cu greutatea lui Adrian Paunescu? Daca discursul nu e justificator, de tipul "asa erau vremurile" sau "altfel nu se putea", nu are nici o valoare in ochii celor care semnau in "Scinteia", "Romania libera", "Flacara" etc. Caci obiectivitatea e o notiune pe care au fost nevoiti s-o invete tirziu, dupa 1990, atunci cind au recurs la liftingul profesional ce le permite sa apara si astazi pe ecrane, in ziare sau in Parlament. E greu de inteles pentru cineva care a evoluat exagerind, si-a cistigat piinea preamarind un rau evident, ca raportarea celor din generatia mea nu se face, totusi, doar la eroi precum Elisabeta Rizea. Se face la normalitate.

Cu mijloacele rezonabilului si fara patetisme a fost conceputa, bunaoara, cartea recent aparuta la Polirom si lansata saptamina trecuta, "Pitesti - cronica unei sinucideri asistate", considerata cea mai complexa si mai profesionista lucrare despre reeducarea din anii 49-51. Dupa standardele "exclusiviste" ale "scribilor" din "Antologia rusinii", aceasta nu ar fi putut sa fie scrisa niciodata, din simplul motiv ca autorul ei, Alin Muresan, este un cercetator mult prea tinar. De acelasi pacat sufera si cei citiva colegi ai sai de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, care au reusit sa faca in doi ani pentru recuperarea istoriei recente mai mult decit facusera in cincisprezece institutele de istorie cu cadre vechi si care vorbesc, probabil, pre limba unui bard precum Paunescu sau pe cea a unui rasfatat al vremii precum Madalin Voicu. Tagma lor nu trebuie insa sa se teama atit de jurnalistii de azi. Ci mai degraba de propria posteritate.

---

Mirela Corlatan - 3 martie 2008, Copyright ? Cotidianul